Fara titlu

Si undeva intre 15 si 27 m-am pierdut. Vorbesc despre ani si vorbesc despre cum cu buna-stiinta am uitat drumul spre mare. In noaptea asta nu am cum sa dorm. In mod normal, ani la rand, era noaptea pe care mi-as fi petrecut-o intr-un tren accelarat (si foarte jegos) in drum spre mare.

Era noaptea in care fumam pe culoar, beam cafea din sticla de plastic (tacticos pregatita de acasa) si in care simteam vantul rece de primavara tarzie. Timp de sase ore ascultam acel sunet zdranganit si suieratul sinelor de tren, alaturi de chitari reci, voci blonde si galgaituri din sticle ieftine de vodka. Noaptea in care, in statiile mari, baietii fugeau la non-stop-urile din gara sa cumpere rom si cola, precum si cateva tigari la bucata. Noaptea in care controlorul devenea “Nasu’ ”, iar “Nasu’ ” era bucuros ca facea un ban gramada. Iar noi eram bucurosi ca ajungeam la mare….

Noaptea in care ne speriam de supra-controale, noaptea in care radeam de mirosul ieftin de parizer si de rosiile ciopartite pe un tabloid. Noaptea in care ei erau atat de galagiosi, iar ele erau absorbite de fiecare vorba a lor. Noaptea in care ele cantau Vama Veche, iar ei il injurau pe Chirila, noaptea in care din fiecare vagon se auzea “My girl, my girl…” si “La marginea pantei abrupte… ”.

 

Post Author: serviciitm

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *